Epistola sobornicească a lui Iacov

Capitolul 1

1. Iacov*, rob** al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele† douăsprezece seminții care†† sunt împrăștiate: Sănătate!

*Fap. 12:17; Fap. 15:13; Gal. 1:19; Gal. 2:9; Iuda 1:1. **Tit 1:1. †Fap. 267. ††Deut. 32:26; Ioan 7:35; Fap. 2:5; Fap. 8:1; 1Pet. 1:1

2. Frații mei, să* priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite** încercări,

*Mat. 5:12; Fap. 5:41; Evr. 10:34; 1Pet. 4:13, 16. **1Pet. 1:6

3. ca unii care știți* că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.

*Rom. 5:3

4. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.
5. Dacă* vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o** ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi† va fi dată.

*1Împ. 3:9, 11, 12; Prov. 2:3. **Mat. 7:7; Mat. 21:22; Mar. 11:24; Luc. 11:9; Ioan 14:13; Ioan 15:7; Ioan 16:23. †Ier. 29:12; 1Ioan 5:14, 15

6. Dar* s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.

*Mar. 11:24; 1Tim. 2:8

7. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,
8. căci este un om* nehotărât și nestatornic în toate căile sale.

*Iac. 4:8

9. Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui.
10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci* va trece ca floarea ierbii.

*Iov 14:2; Ps. 37:2; Ps. 90:5, 6; Ps. 102:11; Ps. 103:15; Isa. 40:6; 1Cor. 7:31; Iac. 4:14; 1Pet. 1:24; 1Ioan 2:17

11. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere; așa se va veșteji bogatul în umbletele lui.
12. Ferice* de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa** vieții pe care† a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

*Iov 5:17; Prov. 3:11, 12; Evr. 12:5; Apoc. 3:19. **1Cor. 9:25; 2Tim. 4:8; Iac. 2:5; 1Pet. 5:4; Apoc. 2:10. †Mat. 10:22; Mat. 19:28, 29; Iac. 2:5

13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El însuși nu ispitește pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit.
15. Apoi pofta*, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce** moartea.

*Iov 15:35; Ps. 7:44. **Rom. 6:21, 23

16. Nu vă înșelați preaiubiții mei frați:
17. orice* ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în** care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

*Ioan 3:27; 1Cor. 4:7. **Num. 23:19; 1Sam. 15:29; Mal. 3:6; Rom. 11:29

18. El*, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca** să fim un fel de pârgă† a făpturilor Lui.

*Ioan 1:13; Ioan 3:3; 1Cor. 4:15; 1Pet. 1:23. **Efes. 1:12. †Ier. 2:3; Apoc. 14:4

19. Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să* fie grabnic la ascultare, încet** la vorbire, zăbavnic la mânie†;

*Ecl. 5:1. **Prov. 10:19; Prov. 17:27; Ecl. 5:2. †Prov. 14:17; Prov. 16:32; Ecl. 7:9

20. căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
21. De aceea lepădați* orice necurăție și orice revărsare de răutate, și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care** vă poate mântui sufletele.

*Col. 3:8; 1Pet. 2:1. **Fap. 13:26; Rom. 1:16; 1Cor. 15:2; Efes. 1:13; Tit 2:11; Evr. 2:3; 1Pet. 1:9

22. Fiți împlinitori* ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.

*Mat. 7:21; Luc. 6:46; Luc. 11:28; Rom. 2:13; 1Ioan 3:7

23. Căci, dacă* ascultă cineva Cuvântul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă,

*Luc. 6:47, etc.; Iac. 2:14, etc.

24. și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era.
25. Dar cine* își va adânci privirile în legea** desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi† fericit în lucrarea lui.

*2Cor. 3:18. **Iac. 2:12. †Ioan 13:17

26. Dacă crede cineva că este religios, și nu-și* înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

*Ps. 34:13; Ps. 39:1; 1Pet. 3:10

27. Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să* cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și** să ne păzim neîntinați de lume.

*Isa. 1:16, 17; Isa. 58:6, 7; Mat. 25:36. **Rom. 12:2; Iac. 4:4; 1Ioan 5:18

Capitolul 2

1. Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând* la fața omului**.

*1Cor. 2:8. **Lev. 19:15; Deut. 1:17; Deut. 16:19; Prov. 24:23; Prov. 28:21; Mat. 22:16; Iac. 2:9; Iuda 1:16

2. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost;
3. și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!”, și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!”
4. Nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?
5. Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a* ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați** în credință și moștenitori ai Împărăției pe care† a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

*Ioan 7:48; 1Cor. 1:26, 28. **Luc. 12:21; 1Tim. 6:18; Apoc. 2:9. †Exod. 20:6; 1Sam. 2:30; Prov. 8:17; Mat. 5:3; Luc. 6:20; Luc. 12:32; 1Cor. 2:9; 2Tim. 4:8; Iac. 1:12

6. Și voi* înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă** târăsc înaintea judecătoriilor?

*1Cor. 11:22. **Fap. 13:50; Fap. 17:6; Fap. 18:12; Iac. 5:6

7. Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?
8. Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să* iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.

*Lev. 19:18; Mat. 22:39; Rom. 13:8, 9; Gal. 5:14; Gal. 6:2

9. Dar, dacă aveți* în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege.

*Iac. 2:1

10. Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face* vinovat de toate.

*Deut. 27:26; Mat. 5:19; Gal. 3:10

11. Căci, Cel ce a zis: „Să* nu preacurvești”, a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

*Exod. 20:13, 14

12. Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o lege* a slobozeniei,

*Iac. 1:25

13. căci judecata* este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila** biruie judecata.

*Iov 22:6, etc.; Prov. 21:13; Mat. 6:15; Mat. 18:35; Mat. 25:41, 42. **Ioan 4:17, 18

14. Frații mei, ce-i* folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?

*Mat. 7:26; Iac. 1:23

15. Dacă* un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele,

*Iov 31:19, 20; Luc. 3:11

16. și unul dintre voi le* zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

*1Ioan 3:18

17. Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.
18. Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele. Arată-mi credința ta fără fapte, și* eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.”

*Iac. 3:13

19. Tu crezi că Dumnezeu este unul și bine faci; dar și* dracii cred… și se înfioară!

*Mat. 8:29; Mar. 1:24; Mar. 5:7; Luc. 4:34; Fap. 16:17, 19, 15

20. Vrei, dar, să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?
21. Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când* a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

*Gen. 22:9, 12

22. Vezi că* credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită.

*Evr. 11:12

23. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a* crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”; și el a fost numit „prietenul** lui Dumnezeu.”

*Gen. 15:6; Rom. 4:3; Gal. 3:6. **2Cron. 20:7; Isa. 41:8

24. Vedeți, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.
25. Tot așa, curva Rahav*: n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?

*Ios. 2:1; Evr. 11:31

26. După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.

Capitolul 3

1. Frații mei, să nu* fiți mulți învățători, căci știți** că vom primi o judecată mai aspră.

*Mat. 23:8, 10; Rom. 2:20, 21; 1Pet. 5:3. **Luc. 6:37

2. Toți greșim în* multe feluri. Dacă** nu greșește cineva în vorbire, este† un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul.

*1Împ. 8:46; 2Cron. 6:36; Prov. 20:9; Ecl. 7:20; 1Ioan 1:8. **Ps. 34:13; Iac. 1:26; 1Pet. 3:10. †Mat. 12:37

3. De pildă, dacă punem cailor* frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.

*Ps. 32:9

4. Iată, și corăbiile, cât de mari sunt, și, măcar că sunt mânate de vânturi iuți, totuși sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
5. Tot așa și limba* este un mic mădular, și se fălește cu lucruri mari**. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

*Prov. 12:18; Prov. 15:2. **Ps. 12:3; Ps. 73:8, 9

6. Limba* este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează** tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei.

*Prov. 16:27. **Mat. 15:11, 18, 19, 20; Mar. 7:15, 20, 23

7. Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc și au fost îmblânzite de neamul omenesc,
8. dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină* de o otravă de moarte.

*Ps. 140:3

9. Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru, și tot cu ea blestemăm pe oameni, care* sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.

*Gen. 1:26; Gen. 5:1; Gen. 9:6

10. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei!
11. Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară?
12. Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
13. Cine* dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele** făcute cu blândețea† înțelepciunii!

*Gal. 6:4. **Iac. 2:18. †Iac. 1:21

14. Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă* amară și un duh de ceartă, să nu** vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului.

*Rom. 13:13. **Rom. 2:17, 23

15. Înțelepciunea aceasta* nu vine de sus, ci este pământească, fireascăa, drăcească.

aGreacă: sufletească

*Filip. 3:19; Iac. 1:17

16. Căci acolo unde* este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele.

*1Cor. 3:3; Gal. 5:20

17. Înțelepciunea* care vine de sus este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică**.

*1Cor. 2:6, 7. **Rom. 12, 9; 1Pet. 1:22; 1Pet. 2:1; 1Ioan 3:18

18. Și* roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.

*Prov. 11:18; Osea 10:12; Mat. 5:9; Filip. 1:11; Evr. 12:11

Capitolul 4

1. De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care* se luptă în mădularele voastre?

*Rom. 7:23; Gal. 5:17; 1Pet. 2:11

2. Voi poftiți, și nu aveți; ucideți, pizmuiți, și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați, și nu aveți, pentru că nu cereți.
3. Sau cereți*, și nu căpătați, pentru că** cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.

*Iov 27:9; Iov 35:12; Ps. 18:41; Prov. 1:28; Isa. 1:15; Ier. 11:11; Mica 3:4; Zah. 7:13. **Ps. 66:18; 1Ioan 3:22; 1Ioan 5:14

4. Suflete preacurvare!* Nu știți că prietenia** lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine† vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.

*Ps. 73:27. **1Ioan 2:15. †Ioan 15:19; Ioan 17:14; Gal. 1:10

5. Credeți că degeaba vorbește Scriptura? Duhul* pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.

*Gen. 6:5; Gen. 8:21; Num. 11:29; Prov. 21:10

6. Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu* stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”

*Iov 22:29; Ps. 138:6; Prov. 3:34; Prov. 29:23; Mat. 23:12; Luc. 1:52; Luc. 14:11; Luc. 18:14; 1Pet. 5:5

7. Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă* diavolului, și el va fugi de la voi.

*Efes. 4:27; Efes. 6:11; 1Pet. 5:9

8. Apropiați-vă* de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățați-vă** mâinile, păcătoșilor; curățați-vă† inima, oameni†† cu inima împărțită!

*2Cron. 15:2. **Isa. 1:16. †1Pet. 1:22; 1Ioan 3:3. ††Iac. 1:8

9. Simțiți-vă* ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră în întristare:

*Mat. 5:4

10. smeriți-vă* înaintea Domnului, și El vă va înălța.

*Iov 22, 29; Mat. 13:12; Luc. 14:11; Luc. 18:14; 1Pet. 5:6

11. Nu* vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate sau** judecă pe fratele său, vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Și, dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător.

*Efes. 4:31; 1Pet. 2:1. **Mat. 7:1; Luc. 6:37; Rom. 2:1; 1Cor. 4:5

12. Unul singur este dătătorul și judecătorul Legii: Acela care* are putere să mântuiască și să piardă. Dar tu** cine ești de judeci pe aproapele tău?

*Mat. 10:28. **Rom. 14:4, 13

13. Ascultați*, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga!”,

*Prov. 27:1; Luc. 12:18, etc.

14. și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur*, care se arată puțintel, și apoi piere.

*Iov 7:7; Ps. 102:3; Iac. 1:10; 1Pet. 1:24; 1Ioan 2:17

15. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va* vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.”

*Fap. 18:21; 1Cor. 4:19; 1Cor. 16:7; Evr. 6:3

16. Pe când acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice* laudă de felul acesta este rea.

*1Cor. 5:6

17. Deci cine* știe să facă bine, și nu face, săvârșește un păcat!

*Luc. 12:47; Ioan 9:41; Ioan 15:22; Rom. 1:20, 21, 32; Rom. 2:17, 18, 23

Capitolul 5

1. Ascultați acum* voi, bogaților! Plângeți și tânguiți-vă, din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi.

*Prov. 11:28; Luc. 6:24; 1Tim. 6:9

2. Bogățiile voastre au putrezit, și hainele* voastre sunt roase de molii.

*Iov 13:28; Mat. 6:20; Iac. 2:2

3. Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-ați* strâns comori în zilele din urmă!

*Rom. 2:5

4. Iată că plata* lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, și pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă! Și strigătele** secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor.

*Luc. 19:13; Iov 24:10, 11; Ier. 22:13; Mal. 3:5. **Deut. 24:15

5. Ați* trăit pe pământ în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel.

*Iov 21:13; Amos 6:1, 4; Luc. 16:19, 25; 1Tim. 5:6

6. Ați* osândit, ați omorât pe cel neprihănit care nu vi se împotrivea!

*Iac. 2:6

7. Fiți, dar, îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă al pământului, și îl așteaptă cu răbdare, până primește ploaie* timpurie și târzie.

*Deut. 11:14; Ier. 5:24; Osea 6:3; Ioel 2:23; Zah. 10:1

8. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci* venirea Domnului este aproape.

*Filip. 4:5; Evr. 10:25, 37; 1Pet. 4:7

9. Nu* vă plângeți unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați: iată că Judecătorul este** chiar la ușă.

*Iac. 4:11. **Mat. 24:33; 1Cor. 4:5

10. Frații mei, luați* ca pildă de suferință și de răbdare pe prorocii care au vorbit în Numele Domnului.

*Mat. 5:12; Evr. 11:35, etc.

11. Iată, noi numim fericiți* pe cei ce au răbdat. Ați auzit vorbindu-se despre răbdarea** lui Iov și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul† și cum Domnul†† este plin de milă și de îndurare.

*Ps. 94:12; Mat. 5:10, 11; Mat. 10:22. **Iov 1:21, 22; Iov 2:10. †Iov 42:10, etc.. ††Num. 14:18; Ps. 103:8

12. Mai presus de toate, frații mei, să* nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da”, și „nu” să fie „nu” ca să nu cădeți sub judecată.

*Mat. 5:34, etc.

13. Este vreunul printre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă*!

*Efes. 5:19; Col. 3:16

14. Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiteriia bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge* cu untdelemn în Numele Domnului.

aSau: bătrâni

*Mar. 6:13; Mar. 16:18

15. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și*, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

*Isa. 33:24; Mat. 9:2

16. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare* putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

*Gen. 20:17; Num. 11:2; Deut. 9:18-20; Ios. 10:12; 1Sam. 12:18; 1Împ. 13:6; 2Împ. 4:33; 2Împ. 19:15, 20; 2Împ. 20:2, 4, etc.; Ps. 10:17; Ps. 34:15; Ps. 145:18; Prov. 15:29; Prov. 28:9; Ioan 9:31; 1Ioan 3:22

17. Ilie era un om supus acelorași* slăbiciuni ca și noi; și** s-a rugat cu stăruință să nu plouă, și† n-a plouat deloc în țară trei ani și șase luni.

*Fap. 14:15. **1Împ. 17:1. †Luc. 4:25

18. Apoi s-a rugat din nou*, și cerul a dat ploaie, și pământul și-a dat rodul.

*1Împ. 18:42, 45

19. Fraților, dacă* s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, și-l întoarce un altul,

*Mat. 18:15

20. să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va* mântui un suflet de la moarte și va** acoperi o sumedenie de păcate.

*Rom. 11:14; 1Cor. 9:22; 1Tim. 4:16. **Prov. 10:12; 1Pet. 4:8