Iona*
*Isa. 42:19; Isa. 55:7, 11; Ier. 18:7, 8; Ezec. 18:23; Mat. 12:40, 41
Capitolul 1
1. Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona*, fiul lui Amitai, astfel:*2Împ. 14:25
2. „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare*, și strigă împotriva ei. Căci răutatea** ei s-a suit până la Mine!”*Gen. 10:11, 12; Iona 3:2, 3; Iona 4:11. **Gen. 18:20, 21; Ezra 9:6; Iac. 5:4; Apoc. 18:5
3. Și Iona s-a sculat* să fugă la Tars, departe de fața Domnului. S-a coborât la Iafo** și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe† de fața Domnului.*Iona 4:2. **Ios. 19:46; 2Cron. 2:16; Fap. 9:36. †Gen. 4:16; Iov 1:12; Iov 2:7
4. Dar Domnul* a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme.*Ps. 107:25
5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat* în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul** corăbiei, s-a culcat și a adormit dus.*Fap. 27:18, 19, 38. **1Sam. 24:3
6. Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă* pe Dumnezeul tău! Poate că** Dumnezeu va voi să Se gândească la noi și nu vom pieri!”*Ps. 107:28. **Ioel 2:14
7. Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți*, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona.*Ios. 7:14, 16; 1Sam. 10:20; 1Sam. 21; 1Sam. 14:41, 42; Prov. 16:33; Fap. 1:26
8. Atunci ei i-au zis: „Spune-ne* din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?”*Ios. 7:19; 1Sam. 14:43
9. El le-a răspuns: „Sunt evreu, și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care* a făcut marea și uscatul!”*Ps. 146:6; Fap. 17:24
10. Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de fața Domnului, pentru că le spusese el.11. Ei i-au zis: „Ce să-ți facem, ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
12. El le-a răspuns: „Luați-mă* și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
*Ioan 11:50
13. Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau*, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.*Prov. 21:30
14. Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra* cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci** ce vrei!”*Deut. 21:8. **Ps. 115:3
15. Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării* s-a potolit.*Ps. 89:9; Luc. 8:24
16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică* de Domnul, și au adus Domnului o jertfă, și I-au făcut juruințe.*Mar. 4:41; Fap. 5:11
17. Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona, și* Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.*Mat. 12:40; Mat. 16:4; Luc. 11:30
Capitolul 2
1. Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui2. și a zis: „În strâmtorarea mea am chemat* pe Domnul, și** m-a ascultat; din mijlocul Locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul.
*Ps. 120:1; Ps. 130:1; Ps. 142:1; Plâng. 3:55, 56. **Ps. 65:2
3. Și totuși mă aruncaseși* în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile** și toate talazurile Tale au trecut peste mine.*Ps. 88:6. **Ps. 42:7
4. Ziceam*: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul** Tău cel sfânt.”*Ps. 31:22. **1Împ. 8:38
5. Apele m-au acoperit* până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.*Ps. 69:1; Plâng. 3:54
6. M-am coborât până la temeliile munților, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu* din groapă, Doamne Dumnezeul meu!*Ps. 16:10
7. Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea* a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.*Ps. 18:6
8. Cei ce se lipesc de idoli deșerți* îndepărtează îndurarea de la ei.*2Împ. 17:15; Ps. 31:6; Ier. 10:8; Ier. 16:19
9. Eu însă Îți voi aduce jertfe* cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea** vine de la Domnul.”*Ps. 50:14, 23; Ps. 116:17, 18; Osea 14:2; Evr. 13:15. **Ps. 3:8
10. Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.Capitolul 3
1. Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel:2. „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da!”
3. Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.
4. Iona a început să pătrundă în oraș, cale de o zi, strigând și zicând*: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!”
*Deut. 18:22
5. Oamenii din Ninive au crezut* în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.*Mat. 12:41; Luc. 11:32
6. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în* cenușă.*Iov 2:8
7. Și a trimis să se dea de știre* în Ninive, din porunca împăratului și mai marilor lui, următoarele: „Oamenii și vitele, boii și oile să nu guste nimic, să nu pască și nici să nu bea apă deloc!*2Cron. 20:3; Ioel 2:15
8. Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă* de la calea lor cea rea și de la faptele de asuprire** de care le sunt pline mâinile!*Isa. 58:6. **Isa. 59:6
9. Cine* știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi, și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”*2Sam. 12:22; Ioel 2:14
10. Dumnezeu a văzut* ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut.*Ier. 18:8; Amos 7:3, 6
Capitolul 4
Nemulțămirea lui Iona și mustrările Domnului
1. Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, și s-a mâniat.2. S-a rugat Domnului și a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars*. Căci știam că ești un Dumnezeu milos** și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău!
*Iona 1:3. **Exod. 34:6; Ps. 86:5; Ioel 2:13
3. Acum*, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor** decât să trăiesc!”*1Împ. 19:4. **Iona 4:8
4. Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?”5. Și Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de cetate. Acolo și-a făcut un umbrar și a stat sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.
6. Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete care s-a ridicat peste Iona ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
7. Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat.
8. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor* decât să trăiesc!”
*Iona 4:3
9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”10. Atunci și Domnul a zis: „Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit.
11. Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea* cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu** să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime† de vite!”
*Iona 1:2; Iona 3:2, 3. **Deut. 1:39. †Ps. 36:6; Ps. 145:9